…si a venit

 

toamna….si odata cu ea, o perioada de nostalgie cu amintiri placute, regrete si speranta.

N-am sa pot uita nicioadata perioada cu interviuri de angajare de acum 1 an…cate au fost…ma simteam in stare sa scriu o carte despre “Cum sa NU te angajeze nimeni” si pe deasupra sunt sigur ca ar fi fost un bestseller. Numai eu eram in stare sa ajung la targuri de angajare cand se terminau sau sa primesc raspunsuri de genul: “Ne pare rau, dar sunteti prea calificat pentru acest post”…neavand niciun fel de experienta relevanta…

Dar totul s-a sfarsit cu bine, cand am sustinut al 13-lea interviu (plus inca 3 la acelasi loc), o luna mai tarziu, adica prin noiembrie…Oare o fi vreo coincidenta cu faptul ca am terminat al 13-lea din facultate? Trebuia sa sustin 13 interviuri ca sa anulez ghinionul? Nu stiu si nici nu sper sa obtin un raspuns.

Toamna…incepe sa-mi placa toamna. Inainte imi placea vara dar mi-am dat seama ca e cam superificiala. Acum am descoperit ca toamna are un aer galant. Pot sa visez cu ochii deschisi pe geam, la frunzele copacilor atinse din ce in ce mai des de lacrimile norilor gri. Unele frunze se vor ingalbeni iar altele se vor inrosi, iar mai tarziu vor pluti lin spre baza copacilor ori se vor lasa duse de vant spre alte locuri, departe de celelalte frunze alaturi de care a crescut si impreuna cu care mi-au tinut umbra cand eram in gradina sau pe strada asta vara. 

Mai e si vantul, un neinteles care ne face sa inchidem ochii si care ne zbarleste parul in cap la colt de strada si la intrarea/iesirea din metrou, making a bad hair day for most of girls, nestiind ca el vrea doar sa se joace si ca rolul lui e de a apropia oamenii. Iubitul incalzeste mainile iubitei, o tine in brate gandindu-se ca o apara si are grija de ea sa nu raceasca, vantul bate, frunzele plutesc in aer, ei se saruta…

Cand eram mic, alergam cu prietenii de la bloc in aceasi directie cu vantul si usori fiind, simteam pentru un moment ca zburam si era atat de placut. Acelasi sentiment il mai am acum doar in vise, cand zbor fara nici un efort. Doar ma imping putin si plutesc…si plutesc…ce senzatie de libertate in imponderabilitate.

Toamna, e cel mai bun anotimp si pentru a medita. Putem sta intr-un fotoliu mare, in fata semineului, daca exista unul. Daca nu, o fereastra e la fel de buna, dar doar pe timp de zi. Cand eram mic nu aveam semineu [nu ca as avea acum], dar stateam pe calorifer si ma uitam pe geam la punctele colorate care se agitau pe strada cu sau fara umbrele, la copacii care pareau tristi sub greutatea ploii si a vantului, care sufla in unele momente de ziceam ca o sa-i ia pe sus.

Cu o cana de ceai/cafea/lapte cald, izolandu-ne de lumea din jur, ramanand intr-o lume a gandurilor, uneori chinuitoare in care putem sa plangem ca sa ne eliberam, putem sa radem de amintiri placute sau pur si simplu, sa cautam un raspuns. Sau putem sta si scrie posturi…dar cat sa si scriem? Am putea citi si o carte sau am putea dormi, ca se doarme cel mai bine cand ploua afara.

Ce mai are toamna misto?…hmmm…imi place ploaia pentru ca ma relaxeaza. Dar ca orice lucru bun, are si parti mai putin placute pentru ca la noi se fac o gramada de balti iar eu am un talent de a trece prin cele mai adanci. Urmatoarea intamplare nu s-a petrecut toamna, dar e buna pentru a exemplifica: era iarna si mergeam pe strada. La un moment dat cum mergeam eu in stilul meu inconfundabil de astronaut in imponderabilitate, am vazut un canal care in loc de capac era acoperit cu gheata. Eu ca bolovanul am dat sa trec peste canal, gandindu-ma ca la cat de frig era, gheata nu avea cum sa fie prea subtire, DAR cum era si normal, gheata a cedat….si am cazut in canal pana la piept. Imaginati-va cum aratam…norocul meu ca stateam aproape. :))

Toamna e misto pentru ca sunt mai multe evenimente indoor, putem sa ascultam jazz cu prietenii la un pahar de vin/whisky/cafea/ceai cald de mere sau putem merge la teatru [my love] ca si asa toamna incepe stagiunea. Saptamana care vine ies la teatru…dar pana atunci o sa ma bucur de aceasta “Emotie de toamna” pe care am descoperit-o acum un an prin Adina.

 

3 thoughts on “…si a venit

  1. ce bine ca…esti (sa-ti cant prin Alifantis…sau sa-ti recit in continuare prin Nichita? …retorica sa fie). dc vrut sa ruginesti mai mult toamna prin corelare cu interviurile? ti-au spus ca esti prea bun?:)) lasa babe, dam cu cif

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s