…and yesterday…was a good day

…in the end…

Dupa ce joi am facut rezervare la Emy Dragoi cu o usoara retinere din cauza locatiei care parea a se adresa unei clientele selecte si din cauza interpretului Emy Dragoi care canta la acordeon…So what? [probabil te intrebi, sau nu :)]. Din ce gasisem pe youtube, previziunile erau destul de sumbre…el cantand o hora la acordeon la o nunta si o variatiune pe baza Simfoniei Nr. 5, de Beethoven…deci nimic concludent dar destul cat sa fiu reticent pentru a crede ca el poate canta jazz la acordeon.

Si a venit vineri, ziua cea mare…dupa ce Vali m-a enervat ca nu mai merge, pana la urma s-a razgandit si am mers. Din lipsa de timp, niciunul nu am apucat sa ne uitam pe site-ul locatiei si sa retinem adresa completa, asa ca am mers de nebuni si am mers si ne plictiseam pana am sunat la club si i-am intrabat la ce numar sunt….dupa ce strabatusem tot Schitu Magureanu si ajunsesem la nr. 7…ma anuntau ca ei sunt la numarul 4….am mai mers un pic si….panica….

Am vazut locatia de afara si……si chiar era pentru o clientela selecta. Cu pasi timizi am intrat si am fost preluati de o domnisoara foarte amabila, simpla prin aparitie dar cu o carisma aparte.

Ne-a spus ca recitalul va incepe la ora 21:00…noi tot aveam impresia ca incepe la 19:00, de-aia si facusem rezervare la 18:30…Vali tot era preocupat ca nu e imbracat ok  si a intrebat..dupa un zambet dragut al domnisoarei si un gest care indica pe jumatate ca e ok, am plecat sa mancam si apoi sa mai pierdem timpul.

Ne-am intors pe la 20:30 si am fost condusi spre sala, apoi preluati de o “client service representative” [ca nu vreau sa-i zic chelnerita], si condusi spre o masa. Cand am primit meniurile ne-am confirmat ca si preturile sunt high style, asa ca dupa un calcul ne-am hotarat sa cumparam o sticla de vin rosu din Chile, Baron Philippe de Rothschild Escudo Rojo 2005, de 70 RON. A fost unul din cele mai puternice vinuri pe care le-am savurat. Atat de puternic, incat la ora asta la care scriu (12:59 e acum, sambata) inca ma mai doare capul. Singurul vin care mi-a dat dureri de cap.

Sa revenim la Emy Dragoi ca am aberat destul. This guy is…wow. Cand a inceput sa cante, mi-a spulberat orice prejudecata pe care o aveam pana atunci despre el. Traia prin acordeon. Fanatastic. Si a trait aproape 2 ore ca sa ne incante noua simturile…

 

 

Si mi-a placut. Si o sa ma mai duc pe acolo. Chiar daca e select si chiar daca vin englezi care nu stiu sa guste jazz si care incearca sa acopere trupa cu vorbele si rasetele lor.

One thought on “…and yesterday…was a good day

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s